luni, 1 octombrie 2007

Albastru confuz...




Nu vreau sa stiu nimic acum. Nu vreau sa ma iei in brate si sa-mi apui ca totul e trecator...Pentru ca e o minciuna. Un singur lucru am pierdut azi. Unicul de care imi pasa. Unicul care nu ma ranea prin existenta, ci prin absenta.
Mi-e frica. Toate lucrurile au capatat o aura albastru inchis. Albastru confuz. Ca marea la apus. Ca ochii fetitei cu minge rosie. Albastru ca ura care am vazut-o in ochii tai inainte sa pleci. Albastru infinit...sufocant...letal.

Niciun comentariu: