marți, 18 septembrie 2007

Hey Kid.

Hey micutule...nici macar nu-ti stiu numele....dar nu conteaza :). Cand te-am vazut acolo, in patul acela alb de spital, te-am crezut un impiedicat mic care o fi facut vreo boacana si o ajuns in urgente:))...N-aveai nici o greata. Am intrat in vorba cu tine. Erai fericit. Radeai, n-aveai nici o problema. M-am asezat pe marginea patului si am vazut fisa de deasupra patului tau. Mi-ai observat tacerea si ai lasat capul in jos. Cu toate ca nu te cunoasteam, in momentul acela am simtit ca trebuie sa te iau in brate. Si am facut-o...Atunci mi-am dat seama ca erai rece si tremurai... Te-am tinut in brate ca sa te incalzesc.Mi-ai cerut sa-ti povestesc despre familia mea...viata mea... Ti-am spus totul. Gandurile mele, temerile mele...Cand m-am oprit...nu mai tremurai...Dar tot rece erai...

Micutule, cati ani aveai? 9, 10? Stiai deja ca n-ai sa te mai bucuri de alti ani...Te hraneai cu amintirile tale...Si erai recunoscator pentru ele...
Fie-ti somnul dulce pe aripi de inger!

Niciun comentariu: