Noapte de noapte mi te scurgi printre degete. Stiu ca esti acolo undeva, dar nu te pot atinge. Prezenta ta e aproape materiala, ma inabusa. Nu te pot prinde. Si in fiecare dimineata, atat de alba dimineata, ma trezesc si gasesc patul gol. Soarele e altfel prin ochii tai. E...suportabil. Iar noaptea nu e atat de nula.
Lumini neclare ma alunga intr-un univers confuz, vazut prin ochi miopi. Mi-as dori sa se opreasca. Sa pot sa uit. Zbuciumul continua ore, secunde intregi.
Cand rasare soarele, adorm. E dimineata. Si e rece.
I hate to sleep alone.
luni, 18 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu